CiobanescMioritic

ISTORIC

Conform dl.. Petru Muntean, reputat arbitru international, in timpul migratiei triburilor celte, (celtii sunt dintre primele populatii indo-europene, care s-au raspândit in Europa începând cu mileniul doi înainte de Hristos, pâna în primul secol. Triburile lor se întindeau din insulele britanice si nordul Spaniei pâna în Transilvania si la coastele Marii Negre si în Galitia si Anatolia.) acestia au fost insotiti de caini asemanatori mioriticului

De asemenea, caini ce au caracteristicile mioriticilor au fost adusi de tatari in nordul Marii Negre, in jurul Marii Caspice, unde au fost hanatele tataresti. De acolo s-au raspindit si spre Moldova.

In acest moment al evolutiei rasei, mioriticul este o rasa naturala.

Chinologia, cand se discuta despre rasele naturale, nu poate fi separata de etnologie. (de subliniat este faptul ca in termini chinologici “rasa naturala” inseamna rasa neselectionata stiintific !) Nu este o lauda, asa cum si-ar putea inchipui un nespecialist ca rasa pe care doresti sa o omologhezi este o rasa naturala.

Datorita faptului ca in acest moment in media romaneasca au fost facute publice putine informatii despre provenienta mioriticului , vom prezenta pe scurt cateva date istorice despre caini asemanatori ciobanescului nostru:

Rusia: Ciobanescul rusesc de sud (Ioujka)

Aparitia acestui caine este subiectul a mai multor teorii din care prezentam cateva:

1. Ciobanescul rusesc de sud este urmasul cainilor populatiilor slave. Istoricii si chinologii rusi plaseaza aparitia acestor caini undeva spre 4000 de ani inainte de Cristos. In urma migratiilor acestor triburi catre nord si vest si aria de raspandire a acestor caini a crescut. In 1790 rasa era complet formata si era una din rasele favorite ale aristocratiei rusesti

2. Ciobanescul Rusesc de Sud este una dintre cele trei rase de Ciobanesti din Rusia Pe la sfarsitui secolului al XVIII-lea, Guvemul spaniol a anulat legea care interzicea exportarea oilor Merinos, si turme intregi au luat drumul Rusiei. Transportul se facea pe jos, dura aproape doi ani si nu ar fi fost posibil fara ajutorul cainilor. Unii chinologi spun ca pentru aceste transporturi se folosea Ciobanescul Catalan, altii cred ca era vorba despre o rasa germana numita Schafpudel. Oricum, cainii folositi erau de talie medie cu par lung si des si ei stau la baza aparitiei Ciobanescului Rusesc de Sud. In Rusia, marea majoritate a oilor aduse din Spania (cu caini cu tot) ajungeau in regiunea Askania Nova din Crimeea. O data ajunsi in Askania Nova, pentru a le creste talia, cainii nou veniti au fost imperecheati cu ciobanestii tatarilor (principalul stramos al caucazianului), cu Ogarul de Crimeea si chiar cu Komondor, deoarece era nevoie ca ei sa devina si paznici eficienti. Pentru mult timp, cresterea si selectia noii rase a dirijata de familia Falz-Fein care stapanea Askania Nova. Pe la mijiocul secolului al XIX-lea, Ioujka era deja stabilizat si foarte raspandit in toata Rusia

Interesant ca acest tip de caini, asemanatori mioriticului (robusti, latosi, mustaciosi), au fost denumiti generic “ barak”, Barak fiind un cuvant vechi, de origine turca.

In “ Vocabularul dialectelor turcesti” a lui Mohammed Kashgarsky (secolul 19) acest cuvant este interpretat astfel: “ caine cu par lung, lanos, extraordinary de rapid si agil”

In vocabularul turc uzual barak s-ar traduce cu “par aspru si abundent”. Uneori acest termen este folosit si referitor la caii ce au un par mai lung si mai aspru (decat normal)

In Polonia, exista o rasa care ca, infatisare are aceleasi caracteristici ca blana cu Ciobanescul rusesc de sud, barak-ul. Aceasta rasa se numeste Ciobanesc polonez Nizinny.( Polish Lowland Sheepdog – PONS)

Crescatorii polonezi apreciaza ca acesti caini provin din campiile ungare si ca ar face legatura intre cainii de turma asiatici adusi de triburile hunice acum aproape 1000 de ani si mult mai recentele rase cu parul aspru, mat, si aspect lanos cum ar fi “Bearded Collie” scotian si “Schapendoes” olandez.

In Spania in regiunea Cataluniei se mai poate gasi o alta rasa rara, ciobanescul catalan care prezinta si el numeroase asemanari cu cainii prezentati mai sus.

STANDARD

Origine: Romania

Utilizare: Este un excelent caine de turma, paznic incoruptibil si un minunat caine de insotire.

Clasificare FCI: Grupa I Caini ciobanesti si de cireada (fara cainii de cireada elvetieni).

Sectiunea 1.1: Caini ciobanesti. Fara proba de lucru.

Scurt istoric: Ciobanescul Mioritic a fost selectionat dintr-o rasa naturala, existenta in Carpati, principalul motiv fund utilitatea.

Gratie aspectului viguros, aceasta rasa are tot mai multi amatori in Romania. Standardul rasei a fost redactat de catre Asociatia Chinologica Romana in 1981. Comisia tehnica A.Ch.R. a adaptat revizuit standardul la 29 martie 2002 in conformitate cu modelul stability de F.C.I la Jerusalem.

Aspect general: caine de talie mare, dar niciodata greoi, viguros si spectaculos. Parul este lung si abundent pe cap, pe tot corpul si pe membre. Masculii sunt mai inaiti si mai putemici decat femelele.

Proportii importante: lungimea corpului / inaltimea la greaban 11:10. Inaltimea pieptului trebuie sa fie aproximativ 50% din inaltimea la greaban. Botul este un pic mai scurt decat craniul.

Comportament /caracter: echilibrat si calm. Este un caine foarte bun pentru paza turmelor, foarte curajos si un luptator eficace contra posibililor pradatori (urs, lup, ras). Este neincrezator cu necunoscutii. Iubeste mult copii.

Cap: puternic, masiv, important in raport cu corpul

Regiunea craniana: Craniu de latime potrivita, usor bombat. Profilele superioare ale craniului si botului sunt aproape paralele. Vazut din fata, profilul superior este usor bombat. Arcadele zigomatice sunt putin marcate. Protuberanta occipitala este bine marcata.

Stop: nu prea bine marcat

Regiune faciala: trufa: lata, bine dezvoltata, neagra.

Bot: usor mai scurt decat craniul;bine dezvoltat, se ingusteaza progresiv catre trufa si niciodata nu este ascutit; mandibula puternica.

Buze: groase, aderente, puternic pigmentate.

Maxilare/dinti: maxilare puternice; dentitie completa, puternica, sanatoasa, cu dinti albi, bine implantati; muscatura in foarfece.

Obraji: nu sunt proeminenti.

Ochi: de marime potrivita, oblici; de culoarea alunei, brun inchisa sau usor mai deschisa, niciodata galbeni. Pleoape bine pigmentate. Expresie calma si inteligenta.

Urechi: prinse relativ sus, in forma de "V" cu extremitatea usor rotunjita, lungi de 10-15 cm, cazute si bine apropiate de obraji; amputarea lor este interzisa.

Gat: de lungime potrivita, lat si puternic, lipsit de salba.

Corp: bine dezvoltat. Linie superioara: dreapta, bine sustinuta.

Greaban: mediu marcat.

Spate: orizontal, puternic si musculos.

Sale: potrivit de lungi, late si foarte musculoase.

Crupa: musculoasa si potrivit inclinata atre baza cozii.

Piept: lat, nu prea lung, inaltimea sa masurand circa jumatate din inaltimea la greaban, cu coaste bine arcuite.

Linie inferioara: usor ridicata, fara a fi insa foarte supta (de tip ogar).

Coada: prinsa sus; in repaos, este purtata cazut, atingand sau depasind usor jaretul; cand cainele este atent sau in actiune, este purtata ridicata, un pic curbata, putand depasi nivelul spatelui, dar niciodata rulata pe spate; amputarea este interzisa.

Membre:

Membre anterioare: vazute din fata sau din profil au aplomburi bune.

Umar: de lungime potrivita, oblic, foarte musculos si bine prins; angulatie scapulo-humerala de circa 100-105°.

Brat: de lungime potrivita. foarte musculos.

Coate: bine apropiate de corp, nedeviate spre interior sau exterior.

Antebrat: suficient de lung, puternic si musculos.

Carp: ferm.

Metacarp: vazut din profil este usor inclinat.

Labe anterioare: ovale, compacte si masive; degete stranse si arcuite, unghii de culoare gri-cenusie.

Membre posterioare: foarte musculoase si puternice, drepte si paralele vazute din spate. Angulatii putin deschise.

Coapsa: lunga, lata si foarte musculoasa

Graset: unghiul femuro-tibial este de circa 105-110°. Gamba: suficient de lunga, musculoasa, cu o buna osatura.

Jareti: de inaltime medie; puternici, bine angulati, nedeviati spre interior sau exterior.

Metatars: nu prea lung, robust si aproape vertical, vazut din profil. Prezenta pintenilor nu trebuie sa fie penalizata.

Labe posterioare: putin mai alungite decat cele anterioare.

Miscare: miscare armonioasa, supla, bine coordonata, puternica si facila. Miscarea preferata este trapul; galopul este sustinut si echilibrat.

Pielea: groasa, bine intinsa pe corp, bine pigmentata.

Roba: parul este abundent pe cap si pe corp, de textura aspra, drept si lung de minim 10 cm; subparul este mai dens si mai suplu, de culoare deschisa; pe membre. parul este mai scurt; coada este bine acoperita de par.

Culoare: Culori uniforme: caini in intregime de culoare alba sau gri. Roba baltata: fondul trebuie sa fie alb cu pete bine definite, de, cu neagra sau gri.

Talie si greutate: inaltime la greaban: masculi min.70 cm, ideal 75 cm; femele - min. 65 ideal 70 cm

Greutate: in raport cu talia.

Defecte: orice abatere fata de cele de mai sus constituie un defect, care se va penaliza in functie de gravitatea abaterii respective: coada amputata; exemplar obez sau prea slab; par scurt (mai putin de 8 cm); coada rasucita pe spate, coada in inel; dinti lipsa, altii decat P1; coate deviate spre exterior sau interior; miscare greoaie.

Defecte grave: caractere sexuale insuficient marcate; expresie atipica; ochi rotunzi, proeminenti; heterocromie oculara (ceacar); urechi drepte; par buclat sau de alta textura decat cea prevazuta de standard; linie superioara deformata; labe deschise, rasucite spre exterior sau interior (panard sau cagneux); angulatii foarte deschise pe membrele posterioare; jareti de vaca; pete tigrate.

Defecte eliminatorii: agresiv sau temator; subiect atipic; lipsa de incisive sau canini; prognatism inferior sau superior, albinism, pigmentatie atipica, anurie, inaltime la greaban sub 68 cm la masculi; inaltime la greaban sub 63 cm la femele.

Orice caine care prezinta in mod evident anomalii de ordin fizic sau comportamental va fi descalificat

NB: Masculii trebuie sa aibe doua testicole cu aspect normal, complet coborate in scrot.

Acest standard a fost revizuit la Gura Humorului in 22 august 2004 de catre Raymond Triquet si Bernard Denis-reprezentanti FCI si aprobat de comisiile FCI de Standarde si Stiinta la data de 18,19 sept. 2004 Sarlat, Franta