ISTORIC

Ciobanescul Romanesc Carpatin este un caine de zona alpina selectionat dintr-o rasa endemica existenta in spatiul Carpato - Danubian.

Conform celor spuse de dl. Balan George, Presedintele Subcomisiei de Ciobanesc Carpatin, acest caine are o populatie mai numeroasa in zona Muntilor Calimani si Rodnei precum si in zonele adiacente: Bistrita Nasaud, Neamt, Valea Bistritei Moldovenesti(de la izvoare pana la Buhusi), Mures, Valea Dornei, Valea Bistritei Aurii.

De asemenea, efective semnificative gasim si in urmatoarele zone: Arges, Prahova, Dambovita si Bucuresti.

Conform dl. arbitru international Petru Muntean, cainii ciobanesti din zona Rucar, reprezinta un soi de stramosi ai ciobanescului carpatin si conserva caracterele acelui caine descrise in Standardul facut de Institulul Zooveterinar din Bucuresti in 1934,, discutat de specialistii vremii in revista Carpatii. Cainii din zona Rucar sunt un soi de carpatini suri arhaici.

In Bucuresti , datorita “importului” masiv de reproducatori valorosi si de pui din zone cu traditie, s-a ajuns la creearea unui puternic centru de crestere. In privinta calitatii, vorbesc de la sine rezultatele din expozitiile de club sau multirase. Un lucru absolut normal, daca observam ca elita canina a centrelor de crestere din Bistrita, Neamt si Bucuresti este este puternic inrudita, formind impreuna un lot omogen

Institutul National Zootehnic si-a inscris in programul sau, incepind cu anul 1931 „crearea ciinelui nostru ciobanesc national“, adica depistarea si stabilirea tipului cel mai reprezentativ al cainelui nostru romanesc, ciobanesc si in acelasi timp national.

In urma studiului realizat asupra cainilor ciobanesti romanesti existenti, Institutul National Zootehnic a ajuns la concluzia ca, cel mai reprezentativ tip de caine ciobanesc romanesc este derivat din ramura de caini preistorici denumita „Canis matris optimae“ despre care se precizeaza ca, „a trait prin epoca bronzului si este considerat stramos al tuturor cainilor ciobanesti actuali“

Faptul ca, „Profilul nasului este drept… si formeaza cu linia fruntii un unghi obtuz si abia perceptibil“, impreuna cu celelalte elemente ale capului descrise de aceste standarde arata, fara echivoc, ca avem de a face cu un cap de tip lupoid. In continuare, conform acelorasi proiecte de standard, se precizeaza ca portul cozii in mod obisnuit la aceasta rasa este „in jos“ sau „usor indoita in sabie“ putand sa fie si ridicata, dar niciodata „covrig“ sau „colac". Aceasta observatie indica o rasa de caini apartinand decendentilor ramurii „Canis familiaris matris optimae“.

In 1981 a fost elaborat un proiect de standard, aprobat de Ministerul Agriculturii, care insa, nu caracteriza corect rasa, si in consecinta, carpatinul a devenit "un molosoid de toate culorile" dupa cum afirma dl. Catalin Ionete, proprietarul Canisei de Baltag si membru al Subcomisiei de Ciobanesc Romanesc Carpatin. In pofida acestei greseli, care a permis aparitia unei populatii eterogene ca tip, culoare si talie, au existat crescatori pasionati si/sau proprietari care au reusit sa conserve rasa.

In anul 1998 adevaratii iubitori ai carpatinului au pus bazele Clubului National al Crescatorilor de Caini de Rasa Ciobanesc Carpatin (CNCCRCC) sub presedintia dl Turculet. CNCCRCC, pornind de la standardul rasei din 1934, a elaborat proiectul de standard pentru Ciobanescul Romanesc Carpatin, care in ianuarie 2000, a fost aprobat de catre Comisia Tehnica a AChR.

La 29 martie 2002, si acest standard a fost revizuit de catre Subcomisia pentru Ciobanesti Romanesti Carpatini, (coordonata de catre Comisia Tehnica a A.Ch.R.), in conformitate cu ultimile cerinte ale comisiilor tehnice si de standarde a F.C.I.

Daca in ultimii ani omogenitatea rasei a crescut vizibil, un merit deosebit au si unii arbitri ca Stavarache sau Muntean care au oficiat cu maxima exigenta in expozitii de selectie inca din ’98. Din pacate numarul arbitrilor care cunosc cu adevarat rasa este foarte mic, de aceea initiativa d-lor Dragomir sau Vantu de a-si dedica din ce in ce mai mult activitatea carpatinului ,este de admirat.

Tot conform dl. Muntean, "conjunctura este extrem de dificila, noi trebuie sa cream in anii urmatori un anumit tip de caine, suficient de deosebit de rasele inrudite si deja omologate. Carpatinul s-ar situa undeva la mijioc, intre Caucazian si Sarplaninac, care sunt doua rase stabile, recunoscute si omologate, cu o populatie importanta si cu raspandire mondiala ".

STANDARD

ORIGINE: ROMANIA

UTILIZARE

Caine ciobanesc utilizat de secole de catre ciobanii romani din Carpati pentru paza turmelor, fiind in acelasi timp si un excelent caine de paza

CLASIFICARE FCI: Grupa I

Caini ciobanesti si de cireada(fara cainii de cireada elvetieni)

Sectiunea 1.1 -Caini ciobanesti

Fara probe de lucru.

SCURT ISTORIC: Ciobanescul carpatin a fost selectionat dintr-o rasa endemica prezenta in spatiul Carpato-Danubian. De secole, criteriul principal de selectie a fost utilitatea, acest caine pastrandu-si caracterul intact pana in zilele noastre.

Primul standard a fost redactat in 1934 de catre Institutul National de Zootehnie. Acest standard a fost modificat si reactualizat in 1982, 1999 si 2001 de catre Asociatia Chinologica Romana.

La 30.03.2002 Comisia Tehnica a A.Ch.R a adoptat standardul in conformitate cu modelul propus de Federatia Chinologica Internationala.

ASPECT GENERAL: câine ciobanesc de talie destul de mare, agil, niciodata greoi, aspectul general fiind acela al unui caine viguros; corp rectangular, crupa lata, usor inclinata, cutie toracica ampla si inalta, umar lung si usor inclinat; dimorfismul sexual este bine marcat, masculii trebuind sa fie mai inalti si mai puternici decat femelele.

PROPORTII IMPORTANTE:

lungimea craniului este usor mai mare sau egala cu cu jumatate din lungimea totala a capului

lungimea corpului este intotdeauna superioara inaltimii la greaban

la femele regiunea lombara poate fi putin mai lunga

inaltimea pieptului este egala cu aproximativ jumatate din inaltimea la greaban

COMPORTAMENT / CARACTER: caine de paza inascut si curajos; se remarca prin atasamentul instinctiv, neconditionat fata de turme si fata de stapanul sau; este un caine demn, calm si echilibrat

CAPUL: tip lupoid.

REGIUNEA CRANIANA: ciobanescul carpatin este un câine mezocefal , cu cap puternic, dar nu greoi; fruntea este lata si usor bombata. Craniul este mai lat intre urechi si se ingusteaza progresiv catre stop; silonul frontal este destul de lung si suficient de bine marcat.

Stop moderat, niciodata prea marcat, dar nici sters

REGIUNEA FACIALA

Trufa: este mare, lata si intotdeauna neagra.

Bot: puternic, cu o sectiune aproximativ ovala, usor tronconic; lungimea botului este usor mai mica sau cel mult egala cu lungimea craniului.

Buze: groase, bine pigmentate, bine aplicate, cu o comisura bine inchisa,

Maxilare / dinti: maxilarele puternice, solide si drepte; dantura puternica; muscatura in foarfece; arcadele incisive sunt usor rotunjite.

Obraji: uscativi, maseteri puternici dar niciodata proeminenti, pielea este bine intinsa.

Ochi: migdalati, usor oblici , nu prea mari in raport cu dimensiunile craniului, de culoare brun-inchis; nu sunt proeminenti, nici infundati in orbita; pleoapele sunt negre si imbraca bine globul ocular.

Urechi: nu prea mari, triunghiulare, prinse putin mai sus fata de linia ochiului, cu extremitatea usor rotunjita, bine lipite pe obraji,

GAT: musculos, foarte puternic, de lungime medie, formand un unghi de circa 50 grade in raport cu orizontala.

CORP: viguros,bine legat, de forma usor rectangulara.
Linia superiara: dreapta si ferma.

Greaban: putin marcat.

Spate: de lungime potrivita, drept, solid si musculos.

Sale: puternice si musculoase, dar nu prea late, de lungime potrivita: nici prea lungi ( linia superioara pierzand astfel din fermitate), nici prea scurte.

Crupa: musculoasa si lata, de lungime potrivita, usor inclinata, niciodata cazuta.

Piept: bine dezvoltat, bine coborat pana la nivelul coatelor, destul de lat; coaste solide, bine arcuite, niciodata excesiv.

Linia inferiara: potrivit de ridicata, abdomen ridicat, dar nu supt si nici cazut.

Coada: prinsa destul de sus, stufoasa, acoperita cu par abundent; in repaos, ea este purtata jos, dreapta sau usor in forma de sabie, atingand punctul jaretului; cand cainele este atent sau in actiune ea este purtata ridicat putand depasi nivelul spatelui; nu este nici culcata si nici rulata pe spate.

MEMBRE:

Membre anterioare: cu osatura puternica, vazute din fata sau din profil, membrele anterioare au aplomburi bune si sunt perpendiculare pe sol

Umeri: solizi, potrivit de inclinati

Coate: bine apropiate de corp, nedeviate la exterior sau rasucite spre interior

Antebrat: drept, foarte viguros, cu sectiune ovala

Metacarpiene: scurte, usor inclinate

Labe anterioare: ovale, masive, compacte

Membre posterioare: musculoase, cu osatura solida si cu angulatii bune; vedere de ansamblu: cu aplomburi bune

Coapse: lata, foarte musculoasa

Gamba: puternica, musculoasa, de lungime potrivita

Jaret: solid, ferm, nici prea inalt(determinind astfel o accentuare a angulatiei grasetului), nici prea coborat

Metatars: solid, vertical

Labe posterioare: ovale, bine dezvoltate si compacte, usor mai mici decat cele anterioare; degetele sunt arcuite si stranse; se vor indeparta eventualii pinteni, mai putin tarile unde aceasta practica este interzisa prin lege; cuzinetii sunt elastici si rezisteenti

MISCARE: miscarea degajata si cu o buna alonja, trapul este viguros si sustinut; membrele se misca in planuri paralele.

PIELE: pigmentata cenusiu; trufa, marginile pleoapelor si buzele trebuie sa fie negre; se prefera unghiile de culoare cenusie sau neagra.

ROBA:

Par: este aspru, des si drept; subparul este dens si moale; cu exceptia capului si a fetelor anterioare ale membrelor, unde este scurt si plat, parul este abundent pe tot corpul, de lungime potrivita; pe gat, fata posterioara a membrelor si pe coada, parul este mai lung, abundenta parului in aceste regiuni fiind tipica.

CULOARE: nisipiu - carbunoasa ( lupie), cu nuante diferite, adesea mai deschise pe partile laterale si mai inchisedeasupra trunchiulu; nisipiu - carbunoasa ( lupie) cu pete albe de preferinta nu prea intinse

TALIE SI GREUTATE

Inaltime la graban - ideala 65-73 cm la masculi si 59-67 cm la femele; cu toatea acestea cel mai important este aspectul general

Greutate: in raport cu talia, dand impresia unui caine puternic, dar nu greoi.

DEFECTE: orice abatere fata de cele de mai sus constituie un defect care se va penaliza in functie de gravitatea abaterii respective

DEFECTE GRAVE: orice abatere fata de cele de mai sus si care afecteaza utilitatea; constitutie fragila sau prea greoaie;

ochi de culoare prea deschisa;

pleoape inferioare prea cazute, descoperind globul ocular,

buze foarte carnoase sau cazute,

defecte importante de pigmentatie,

lungime excesiva a corpului (mai mult de 10%) sau inscriptibil intr-un patrat

DEFECTE ELIMINATORII:

exemplare agresive, tematoare sau apatice;

exemplare clar atipice cu aspect ce aminteste de acela al molossoizilor;

lipsa unui P3 si a unui alt dinte, lipsa unui canin, lipsa unui P4, lipsa unui molar sau lipsa a trei dinti sau mai multi (fara PM1),

prognatism superior; prognatism inferior, muscatura in cleste,

osatura foarte fina,

cutie toracica insuficient dezvoltata,

lipsa subparului, par altfel decat scurt pe cap si pe fetele anterioare ale membrelor, par cret sau grifonat, par sarmos, par lung, moale, matasos, formand carare pe la mijlocul spatelui;

depigmentare importanta a pleoapelor, a trufei, a pielii sau a buzelor;

heterocromie oculara(ceacâr),

culoare maro, tigrat, galben sau baltat cu aceste culori;

exemplare adulte cu o talie sub 62 cm la masculi si sub 58 cm la femele.

Orice caine care prezinta in mod evident anomalii de ordin fizic sau comportamental va fi descalificat

NB: masculii trebuie sa aiba doua testiculecu aspect normal, complet coborate în scrot.