ISTORIC

In Germania secolului al XIX-lea cainii ciobanesti autohtoni erau atat de putin bagati in seama de "selectioneri", incat practic nici nu se putea vorbi despre existenta vreunei rase germane avand aceasta utilitate. In schimb existau destui de numerosi caini de stana grupati in populatii, selectionate empiric doar pe criteriul eficacitatii, difereau de la o zona la alta atat ca tip cat si uneori ca aptitudini de lucru. Dintre aceste populatii, cele mai numeroase si mai omogene, ca tip se aflau in regiunile Wurtemeberg si Turingia. Wurtemeberg, regiune din sudul Germaniei era populata cu caini ciobanesti mari si solizi, cu par foarte stufos si de culoare inchisa, cap masiv si urechi cazute. In Turingia, cainii ciobanesti aveau par mai scurt si cenusiu, erau ceva mai usori si aveau urechi drepte. Doi crescatori, Schlenker si Eiselen, au avut ideea de a incrucisa acesti caini in speranta de a obtine o noua rasa care sa intruneasca calitatile celor doua tipuri. Si astfel s-a nascut "cainele ideal". Pasul care a dus la definitivarea si recunoasterea oficiala a noii rase a avut loc la sfarsitul secolului al XIX si este indisolubil legat de capitanul de cavalerie Max von Stephanitz cel care este incontestabilul parinte al Ciobanescului German.
Data de 29 august 1925 a marcat un punct de referinta in istoria rasei, deoarece la Campionatul de Club desfasurat in Frankfurt, masculii adulti au fost arbitrati cu maxima severitate, chiar de catre von Stephanitz. La acest arbitraj Stephanitz a eliminat toate exemplarele a caror constitutie corporala sau a caror caracter riscau sa compromita evolutia rasei.

PROFIL

Ciobanescul German este o rasa care se potriveste in primul rand unor stapani dinamici, care iubesc miscarea si se simt bine in natura. Spatiul strict necesar cresterii si dezvoltarii armonioase a unui pui este destul de mare. Ideal este sa creasca in aer liber, intr-un spatiu cat mai larg, dar se poate dezvolta corect si daca este tinut intr-un padoc spatios. desi se simte cel mai bine in aer liber, acolo unde conditiile atmosferice variabile il vor ajuta sa aiba o blana deasa si sanatoasa. Ciobanescul German se poate adapta foarte bine si vietii intr-un apartament, cu conditia sa nu fie incarcerat intr-un spatiu restrans si sa i se asigure portia zilnica si obligatorie de miscare afara intr-un spatiu larg.
Educatia puiului incepe in jurul varstei de 3 luni, cu notiunile elementare de disciplina si chiar cu primele notiuni de urma. Dupa cum se stie, examenul de lucru spcific rasei cuprinde 3 probe: urma, disciplina si atac. Maleabilitatea si caracterul echiibrat, inteligenta si dragostea neconditionata fata de stapan, fac ca aceasta rasa sa exceleze in multe alte domenii de utilizare: salvamont, politie, insotinerea persoanelor cu handicapuri, Agility, etc. In concluzie, Ciobanescul German este un caine echilibrat, multilateral, cu aspect placut si cu mari aptitudini pentru sport, ansamblul de calitati datorita carora a cucerit inimile multora si a nascut sute de mii de impatimiti ai rasei pe toate continentele.

STANDARD

Aspect general: caine cu talie putin peste medie, deformat usor alungit, viguros si bine imbracat cu muschi, cu osatura uscata si structura solida. Dimorfism sexual foarte bine marcat.

Proportii importante: Inaltimea la greaban se masoara avand parul aplatizat la nivelul structurii osoase, pe verticala tangenta la cot. Fata de inaltimea ideala este tolerata o abatere de ± 2,5 cm. Valoarea, atat pentru frumusete cat si pentru munca, se reduce daca talia depaseste limita maxima sau nu atinge limita minima. Lungimea corpului trebuie sa depaseasca inaltimea la greaban, corespunzand unei proportii de 110% pana la 117%. Exemplarele scurte, indesate sau inalte pa picioare sunt de nedorit.

Comportament / Caracter: Nervii de otel, atentia, obedienta, vigilenta, fidelitatea incoruptibila, curajul si combativitatea sunt atributele dominante ale unui adevarat Ciobanesc German. Aceste calitati fac din el un excelent caine de insotire, de paza si de aparare, de serviciu si de stana. Finetea mirosului cat si structura de trapas ii permit sa prelucreze urma cu nasul jos, fara sa oboseasca si fac din el un caine adaptat la toate tipurile de munca, de urmarire si de cercetare.

Cap: de forma tronconica, proportional cu dimensiunile corpului (lungimea lui trebuie sa fie aprox. 40% din inaltimea la greaban), nu trebuie sa fie prea masiv, prea usor sau prea alungit. Este uscat de latime moderata intre urechi, bine definit in ansamblul sau. Fruntea, vazuta din fata si din profil este usor bombata, cu silon median usor sau chiar de loc marcat. Craniul masoara aproximativ jumatate din lungimea capului, vazut de sus latimea lui se diminueaza progresiv, de la urechi spre trufa, cu stopul putin pronuntat, pe masura ce se apropie de botul lung si net in forma de trunchi de con alungit. Latimea craniului trebuie sa fie aproape egala cu lungimea.
Maxilare: bot robust, buze bine intinse, uscate si bine inchise. Linia superoiara a botului, rectilinie, este practic in prelungirea linie fruntii. Trufa neagra. Dantura sanatoasa si completa (42 dinti, 20 - maxilarul superior, 22 - mandibula), cu muscatura in foarfeca.
Ochii: de marime medie, migdalati, un pic oblici si neproeminenti. Culoarea trebuie sa fie asortata cu roba, dar cat mai inchisa posibil. Ochii deschisi la culoare si cei triunghilari sunt de nedorit.
Urechi: De dimensiuni medii, cu baza larga, prinsa sus, erecte si cu medianele paralele, au varf ascutit si pavilionul indreptat spre inainte. Sunt respinse exemplarele cu urechile atarnande sau cupate.

Gatul: Robust, cu musculatura bine dezvoltata, fara piele flasca, dar el face cu orizontala un unghi de 45°, se ridica atunci cand cainele este in atentie si coboara la trap.

Corpul
Spatele: este tare, puternic, si bine muscularizat, soldurile sunt late, puternice si musculoase.
Greabanul: trebuie sa fie lung si destul de inalt, net mai inalt decat linia spatelui.
Crupa: este lunga, usor inclinata si trebuie sa continue linia superioara, fara interupere marcata.
Pieptul: trebuie sa fie adanc (reprezentand 45 - 48 % inaltimea la greaban), dar nu prea lat. Coastele bine formate, lungi, nici plate, nici arcuite, se racordeaza la stern, indreptul coatelor.
Abdomenul: este moderat ridicat.
Coada: acoperita cu par stufos, ea coboara pana la articulatia jaretului si nu prebuie sa depaseasca mijlocul metatarsului. Cand cainele este in repaus, coada este purtata in jos si descrie o curba lejera. In atentie sau in miscare, ea se ridica, dar nu trebuie sa depaseasca orizontala. Nu trebuie tinuta in sus si nici sa se ruleze deasupra spatelui.

Membrele
Membrele anterioare: privite din orice directie sunt drepte, iar privite din fata sunt perfect paralele. Omoplatii sunt lungi, inclinati la 45°, bine lipiti de cot. Humerusul trebuie sa fie robust si bine muscularizat. Antebratul este drept, din fata cat si din profil. Oasele humerusului si antebratului sunt in sectiune, mai mult ovale dacat rotunde. Coatele nu sunt nici prea departate, dar nici prea lipite de corp si sunt pozitionate, pe verticala, ceva mai sus de nivelul sternului (distanta de la sol la cot este de aprox. de 55% din inaltimea la greaban).
Membrele posterioare: trenul posterior este in ansamblu, puternic si bine muscularizat astfel incat sa asigure propulsia optime. Privite din spate membrele sunt perfect paralele. Aplomburi drepte. Coapse late cu musculatura puternica. Vazute din profil sunt oblice si aproape la fel de lungi ca si gambele. Unghiul format de coapsa cu gamba este de aprox. 120°. Metatarsul, este ferm, perpendicular pe sol si formeaza cu gamba un unghi al jaretului bine marcat. Jaretul ferm si solid.
Labele: rotunde, scurte, cu degete bine stranse si arcuite. Unghii scurte, puternice, de culoare inchisa.

Miscare si aluri: Ciobanescul German este un trapas. In trap calm si regulat, prin intinderea capului catre inainte si usoara ridicare a cozii, trebuie sa rezulte o linie superioara dreapta si supla, care porneste de la varful urechilor, se continua tangent la ceafa si la spate si ajunge la varful cozii.

Roba: pielea este mobila fara a forma cute.
Parul: parul de acoperire trebuie sa fie des, tare si culcat pe corp. Prezenta subparului este obligatorie. Pe cap, in interiorul urechilor, pe partea interioara, a membrelor, pe labe si pe degete, parul este scurt. Pe gat parul este mai lung si mai des.
Culoarea: spate de culoare negru, cu marcaje regulate aramii, maro sau galbene, pana la gri deschis. Negru monocolor, gri sau galben roscat, inspicat cu negru, cu marcaje corespunzatoare. Petele albele pe piept, dar de dimensiuni mici, precum si pigmentarea mai slaba a parului de pe fetele interioare ale membrelor sunt admise dar de nedorit. Sunt considerate cazuri de pigmentatie insuficienta: absenta mastii de culoare neagra sau masca redusa ca suprafata, ochii galbeni sau de culoare deschisa, unghii albicioase, varful cozii roscat, culoarea generala spalacita.

Talie si greutate: masculii 60 - 65 cm, 30 -40 kg; femele 55 - 60 cm, greutate 22 - 32kg.

Defecte grave:
defecte de urechi: prinse lateral, prea jos, urechi cazute, urechi moi
defecte majore de pigmentatie
absenta dimorfismului sexual
Defecte eliminatorii:
orice abatere care diminueaza grav capacitatea de lucru
caracter: apatie, dezechilibru nervos, hiperexcitabilitate, lipsa de vitalitate, agresivitate.
masculi cu testicole inegale sau atrofiate
grad important de displazie dovedit
coada scurtata
lipsuri dentare, prognatism superior mai mare de 2 mm, prognatism inferior
cainii care depasesc limitele de talie cu mai mult de 1 cm
par de culoare alba
par lung si moale, par sarmos, care nu sta culcat pe corp

Nota: Masculii trebuie sa aiba doua testicule evidente, normal dezvoltate si complet coborate in scrot.