ISTORIC

Ca si in cazul multor rase, absenta unor documente privnd originea Ciobanescului Caucazian lasa loc liber speculatiilor de tot felul. Chinologii occidentali avanseaza ipoteza ca pentru a se obtine aceasta rasa, s-a recurs la incrusisarea unor Mastiffi cu caini nordici de turma de tip Spitz. Pe de-alta parte expertii rusii sustin ca Ciobanescul Caucazian a evoluat prin selectie naturala din Mastiffi aparuti acum peste 2000 de ani in Tibet si adusi in zonele muntoase din Caucaz de catre popoarele asiatice migratoare. Cert este ca Ciobanescul Caucazian pare a fi trait din totdeauna in aceasta zona si el a fost exact ceea ce le trebuie localnicilor: un caine mare si puternic, capabil sa se adapteze unor conditii climaterice foarte variate, avand un foarte puternic instinct de paza - un adevarat dur incoruptibil. Timp de secole, aceasta rasa a fost proape necunoscuta in afara Caucazului si abia in 1930 au aparut in Europa Occidentala primele exemplare la o expozitie in Germania. Obsevand calitatile exceptionale ale rasei, Armata Sovietica a introdus Ciobanescul Caucazian in randul cainilor de serviciu, folosindu-l atat in razboaie, cat si in timp de pace la paza diverselor obiective militare sau economice si daca este sa dam crezare zvonurilor chiar si la paza detinutilor. Cresterea si selectia Ciobanestilor Caucazieni din dotarea armatei, erau responsabilitatea faimoaselor canise Steaua Rosie, unde s-au nascut multi dintre stramosii campionilor actuali. In 1952 chinologii sovietici au divizat rasa in doua tipuri distincte: Transcaucazian Ovtcharka, cu schelet mai greu, mai masiv, tip originar din zonele montane si Caucazian Ovtcharka, tip ceva mai usor, crescut preponderent in regiunile de stepa. Apoi, in 1976 ambele tipuri au fost reclasificate reunite sub aceeasi denumire si acelasi Standard.

PROFIL

Oricat de mult i-ar deranja pe unii dintre crescatorii acestei rase, trebuie spus de la bun inceput: Caucazianul NU este un caine pentru oricine, crescatorii au obligatia de a informa corect potentialii cumparatori asupra problemelor, am putea spune chiar asupra pericolelor pe care le ridica detinerea unui asemenea caine. Evident, oricine vede ca este un caine mare, cu blana bogata si in consecinta este clar ca trebuie hranit temeinic si ca parul lui trebuie periat si pieptanat regulat. Ceea ce nu stie toata lumea este ca problema cea mai importanta careia proprietarul unui Ciobanesc Caucazian trebuie sa-i faca fata este caracterul acestui caine. Daca nu este corect educat si socializat, Ciobanescul Caucazian poate fi foarte agresiv atat fata de oameni cat si fata de ceilalti caini. Doar educatia si dresajul ferm, corect si constant pot face din caucazian un caine in care sa aveti incredere ca va reactiona in orice situatie, exact asa cum vreti si cum va asteptati.
Daca v-ati hotarat sa aveti un caine din aceasta rasa, trebuie sa luati aminte foarte serios la explicatiile de mai inainte, deoarece va legati viata de un caine care apara orice lucru si orice persoana pe care el considera ca le are in grija. Ca pui, va incepe prin a-si pazi castronul, jucariile si culcusul. Din momentul in care a facut aceasta pentru prima data, inseama ca incepeti deja sa aveti probleme. Din acel moment, capul familiei trebuie sa se impuna in fata cainelui drept sef de haita. Intotdeauna, Ciobanescul Caucazian va va apara din instinct asa ca nu trebuie sa il antrenati niciodata pentru paza si daca nu va dresati singur cainele nu il dati pe mana unui dresor care va propune si acest tip de antrenament!

STANDARD

Aspect general: caine de talie medie sau mare, cu constitutie robusta, aproape masiva, in ceea ce preiveste comportamentul, este neincrezator fata de persoanele straine pe care le ataca feroce. In plus, este rezistent, nepretentios, se adapteaza la conditii climaterice variate, astfel incat este utilizat in aproape toate regiunile fostei Uniuni Sovietice. Robust, chiar masiv, cu musculatura bine dezvoltatasi osatura masiva.

Capul: craniu masiv, cutie craniana lata si arcade zigomatice puternic dezvoltate. Frunte lata, cu silon median lejer marcat. Stopul nu este net marcat.
Botul: mai scurt decat craniul, subtiindu-se usor spre varf. Trufa puternica, mare, neagra. La exemplarele albe sau de culoarea paiului se admite ca trufa sa fie maro.
Buzele: puternice, uscate si bine intinse pe maxilare.
Dentitia: dinti albi, puternici, bine dezvoltati, fara spatii libere intre ei. Muscatura in foarfeca, incisivii aliniati la baza.
Ochii: de culoare inchisa, mici, ovali, bine infundati in orbite.
Urechi: atarnande, prinse sus, cupate scurt.

Gatul: puternic si scurt. Purtat destul de jos, formeaza cu orizontala un unghi de 30-40°.

Corpul: greaban lat, musculos, bine marcat. Spate lat, musculos. Zona renala scurta, lata usor arcuita. Crupa lata, musculoasa, aproape orizontala. Piept lat, cu coaste usor rotunjite si adanc ajungand pana la nivelul coatelor sau chiar mai jos. Linia inferioara a trunchiului moderat ascendenta catre abdomen. Inaltimea la greaban: la masculi minim 65 cm, la femele minim 62 cm.
Coada: prinsa sus. Este purtata in jos si atinge jaretul. Catre varf se curbeaza in forma de secera, de carlig, sau formeaza un inel. Cuparea cozii este admisa.

Membrele
Membrele anterioare: vazute din fata, sunt drepte si paralele. Antebrat drept, puternic, lung dar nu excesiv. Metacarp scurt, puternic, vertical sau doar foarte putin inclinat. Lungimea membrului anterior, pana la cot, este agala sau un pic mai mare decat 1/2 din inaltimea la greaban.
Membre posterioare: vazute din spate sunt drepte si paralele. Gamba scurta, jareti lati si puternici cu angulatie un pic deschisa. Metatars gros si vertical.
Labele: si cele anterioare si cele posterioare sunt mari, ovale, compacte, cu degete stranse.

Miscare: mers degajat cu pas regulat. alura caracteristica este trapul scurt, care la viteza mai mare de deplasare se transforma, de obicei intr-un galop oarecum greoi. In miscare membrele trebuie sa se miste in planuri verticale cu doar o usoara apropiere a posterioalrelor de inia mediana. Articulatiile membrelor lucreaza usor fara rigidiatate. In miscare spatele si zona renala sunt elastica.

Blana: parul de acoperire are firul gros si drept, subparul este foarte abundent si are o culoare mai deschisa. Pe cap si pe fata anterioara a membrelor, parul este bine culcat pe piele si mai scurt. In functie de par se disting trei tipuri de caucazian: cu par scurt, cu par lung, intermediar.
Culoarea: gri, in diverse nuante, cu "ape" care sunt de obicei in tonuri mai deschise sau aproape roscate. De asemenea coloritul de baza poate fi roscat-ruginiu, culoarea spicului de grau, bej-galbui, alb. Aceste culori de font pot fi si tigrate sau cu pete, albul poate fi presarat cu stropi, sau pete intinse de culoare inchisa.

Defecte: caine fricos, sau foarte prietenos cu strainii, deviere mare de la tipul sexual, bot ascutit sau disproportionat in raport cu lungimea craniului. Dinti mici, rari, insuficient dezvoltati. Smaltul dintilor puternic afectat. Heterocromie oculara. Piept plat, ingust sau insuficient dezvoltat, spate foarte arcuit. Par moale, absenta subparului.

Nota: Masculii trebuie sa aiba doua testicule evidente, normal dezvoltate si complet coborate in scrot.