ISTORIC

Chihuahua este cel mai mare dintre statele care intra in componenta Mexicului si este locul de bastina al rasei. Nu stim cum erau denumiti in secolul trecut de catre mexicani acesti caini micuti, stim doar ca americanii care i-au descoperit in satele din nordul Mexicului sunt cei care au dat rasei denumirea sub care este astazi cunoscuta. Istoria lor incepe mult inainte de venirea conchistadorilor. Unii afirma ca Chihuahua ar fi rezultatul incrucisarilor intre Techichi si Tapeitzquintle (stravechi rase mexicane, astazi disparute). Altii considera insa ca stramosii rasei ar fi fost Pelon (si el disparut) sau Xoloitzquintle (rasa omologata FCI). Tot ce stim cu certitudine este ca toltecii (populatie din America Centrala), stabiliti in Mexic in urma cu aproximativ unsprezece mii de ani, cresteau niste caini mici cu par lung, denumiti Techichi, foarte asemanatori cu Chihuahua de astazi. Reprezentari ale acestor caini micuti se pot vedea si astazi in palatul lui Montezuma al II-lea, imparat care a domnit in Mexic in secolul al XV-lea. Dar si oamenii din popor ii apreciau, insa din ratiuni... culinare. Invazia spaniolilor a pus capat acestei perioade din istoria rasei si se pare ca exemplarele care au supravietuit masacrului facut de conchistadorii lui Fernando Cortez au fost ulterior imperecheate cu diversi alti caini de talie mica. Apoi, de abia in secolul trecut, in Sierra Madre din regiunea Chihuahua, reapar informatii despre acesti caini mici. Taranii mexicani din aceasta provincie au inceput sa vanda ca pe o curiozitate locala exemplare de Chihuahua nordamericanilor care calatoreau frecvent in Mexic. Americanii i-au adoptat si i-au crescut in Statele Unite, incepand din secolul al XlX-lea. Majoritatea liniilor actuale se trag dia primii cincizeci de caini adusi in Statele Unite unde rasa a fost recunoscuta de catre AKC in 1904. Desi primele exemplare de Chihuahua au fost prezentate in expozitii europene inca din 1884, fiind introdusi de catre englezi, rasa a inceput sa aiba cu adevarat succes pe batranul continent doar la inceputul anilor 70.

PROFIL

Este un minunat caine mic, cu un aer elegant si compact, inteligent, dar incapatanat. Pro-prietarii nu trebuie sa isi faca griji pentru dimensiunile lui reduse. El este un caine care tinde sa devina centrul atentiei pentru toata familia. S-ar putea crede ca Chihuahua are nevoie puternica de socializare din partea crescatorilor, pentru a-i controla caracterul extrovertit si jucaus. Din contra, trebuie evitat riscul de a-l rasfata prea mult, ca sa nu se transforme intr-un caine agresiv. Daca se intampla acest lucru, este imposibil sa fie reeducat. Acest tip de caine este foarte atasat de stapanii lui, dar, in acelasi timp, are un caracter independent foarte clar definit, ceea ce prezinta un mare avantaj: isi vede de ale lui atunci cand stapanii sunt ocupati cu alte treburi si nu face mare caz daca este lasat singur cateva ore. Trebuie educat cu multa fermitate, pentru a-i pastra comportamentul echilibrat. Cu toate acestea, el va fi un caine care latra mai mult decat cei din alte rase. In orice caz, in ciuda taliei lui mici, el este foarte eficient cand este vorba sa-si alerteze stapanii si sa avertizeze sonor intrusii. Totusi, adus in buzunar intr-un restaurant, la cina, stie sa se comporte cu discrete! Indiferent de tipul de par, blana lui nu pune probleme speciale de intretinere si un periaj o data la 3-4 zile este suficient. Cu toate ca este atat de mic, adora plimbarile si specialistii recomanda sa fie scos cu ham si nu cu zgarda. Acestea sunt motivele care fac din Chihuahua un caine ideal, in primul rand pentru copii.

STANDARD

Aspect general: Chihuahua este un caine de talie mica. Cele mai importante particularitati se regasesc la nivelul capului, care are forma de mar, si al cozii, care are lungime medie, este purtata sus, curbata sau arcuita, descriind un semicerc, astfel incat varful sa fie indreptat catre sale.

Proportii importante: Lungimea corpului depaseste usor inaltimea la greaban; este apreciata forma corpului care se poate inscrie aproximativ intr-un patrat, in special la masculi; la femele, datorita functiei de reproducere, este admis corpul ceva mai lung.

Comportament / Caracter: Acest caine este plin de viata, atent, galagios si foarte curajos.

Capul: Craniul este foarte rotund, in forma de mar (particularitate a acestei rase), putand prezenta sau nu o fontanela micuta. Privit din fata, este bine marcat, adanc, lat; deasupra botului este bombat.
Botul: Scurt, privit din profil este drept; lat la baza, se subtiaza progresiv spre varf. Trufa este moderat de scurta; sunt admise toate culorile. Buzele sunt subtiri si bine unite. Obrajii sunt foarte putin dezvoltati si nu sunt proeminenti.
Dentitia: Maxilarele se inchid perfect; muscatura este in foarfece sau in cleste. Prognatismul superior sau inferior, precum si toate celelalte articulatii defectuoase ale maxilarelor, vor fi penalizate sever.
Ochii: Sunt mari, rotunzi, foarte expresivi, plini de viata, stralucitori, de culoare foarte inchisa; ochii de culoare deschisa sunt admisi, dar nu sunt de dorit.
Urechile: Sunt mari, erecte, deschise, late la baza, subtiindu-se spre varful usor rotunjit. In repaus, stau inclinate lateral in unghi de 45 de grade.

Gatul: Linia gatului este arcuita in mod armonios. Mai gros la masculi decat la femele, are o lungime medie. Gatul nu are salba; in cazul varietatii cu par lung este de dorit prezenta unei blani mai lungi pe gat, care sa formeze un guler bogat.

Corpul: Este compact si bine structurat. Linia spatelui este dreapta. Greabanul este putin marcat. Spatele este scurt si ferm. Salele sunt foarte musculoase. Crupa lata si puternica, nu este oblica. Privit din profil, toracele este lat si descrie o linie descendenta. Cutia toracica este formata din coaste bine arcuite. Privita din fata, este destul de larga. Privita din profil, cutia toracica ajunge pana la nivelul coatelor si nu are forma de butoi.
Coada: Prinsa sus, este de lungime moderata, groasa la baza, subtiindu-se spre varf. Felul in care coada este purtata reprezinta o particularitate a acestei rase: este ridicata, arcuita sau curbata in semicerc, cu varful indreptat spre sale, lucru ce confera un echilibru armonios corpului cainelui. Textura parului care acopera coada variaza in functie de roba cainelui: la varietatile cu blana lunga, coada prezinta falduri. In repaus, coada este lasata in jos, iar varful ei este usor curbat.

Membrele
Membrele anterioare: Sunt drepte si destul de lungi. Privite din profil, sunt bine echilibrate, cu un metacarp usor indoit, solid si flexibil. Umerii nu sunt proeminenti si sunt moderat de musculosi, prezentand o buna angulatie a articulatiilor scapulo-humerale. Coatele, ferme si bine lipite de corp, confera cainelui libertatea de miscare necesara.
Membrele posterioare: Sunt echilibrate si paralele, sunt musculoase; oasele lor sunt lungi; la fel ca si membrele anterioare, cele posterioare prezinta o buna angulatie a articulatiilor coxo-femurale si a jaretilor. Jaretul este scurt, cu o coarda a jaretului bine dezvoltata. Priviti din spate, jaretii sunt drepti, verticali, nici apropiati (inchisi), dar nici departati (deschisi).
Labele: Sunt foarte mici, ovale, cu degete bine separate, dar nu prea lungi (nu este nici "laba de iepure", dar "nici de pisica"); unghiile sunt foarte bine curbate si moderat de lungi; cuzinetii plantari sunt bine dezvoltati si foarte elastici. Ghearele trebuie taiate in mod frecvent.

Miscare: Pasul este lung, elastic, energic si sustinut, cu o buna intindere a membrelor anterioare si o puternica propulsare a celor posterioare. Priviti din spate, jaretii trebuie sa se miste descriind linii aproape paralele; amprentele membrelor posterioare le acopera pe cele anterioare. Atunci cand viteza creste, membrele au tendinta de a converge spre linia centrala de gravitatie. Alura ramane elastica, degajata si facila, capul este tinut sus, iar spatele este ferm.

Roba
Parul: In functie de lungimea parului, exista doua varietati in cadrul acestei rase.
1. Varietatea cu par scurt: parul cainelui este scurt, drept; in prezenta subparului, parul este ceva mai lung; este acceptata prezenta unui par mai dispersat pe gat si burta; blana este mai lunga pe coada si gat, dar mai scurta pe fata si pe urechi. Este lucioasa si matasoasa la atingere. Cainii fara par nu sunt acceptati.
2. Varietatea cu par lung: firul trebuie sa fie fin, lucios si matasos, drept sau usor ondulat; este de dorit prezenta unui subpar nu foarte des; blana este mai lunga si formeaza un guler in jurul gatului, franjuri la urechi, pe partea posterioara a membrelor anterioare si posterioare si pe labe, precum si falduri pe coada. Exemplarele cu par lung a caror roba se aseamana cu cea a Bichonului Maltez nu sunt acceptate.
Culoare: Toate culorile, in toate nuantele si combinatiile posibile, sunt acceptate.

Talia: In cazul acestei rase, nu se tine prea mult cont de talie, ci indeosebi de greutate. Greutatea variaza intre 500 g si 3kg. Sunt preferate exemplarele care cantaresc intre 1 si 2 kg. Cainii care depasesc 3 kg in greutate sunt descalificati.

Defecte: Toate exceptiile de la caracteristicile mentionate anterior sunt considerate defecte si vor fi penalizate in functie de gravitatea lor (ochi mici, bot lung, urechi ascutite, coada scurta, spate curbat sau inseuat, corp lung, membre scurte, coate distantate de corp, posterior ridicat, cutie toracica plata, crupa oblica, coada gresit prinsa, rasucita sau scurta, prognatism superior sau inferior, absenta dintilor, maxilare deformate, dinti in plus, luxatia rotulei).
Defecte eliminatorii: in cazul varietatii cu par lung: exemplarul are parul prea lung, fin si asemanator cu cel al Bichonului Maltez; in cazul varietatii cu par scurt: par rar (alopecie); urechi cazute sau scurte; absenta cozii; greutate mai mare de 3 kg; corp extrem de longilin; exemplar slab sau costeliv.

Nota: Masculii trebuie sa aiba doua testicule evidente, normal dezvoltate si complet coborate in scrot.